Pro baschet

Alaltaieri „U” Mobitelco si Elba Timisoara au reusit la baschet o performanta deosebita: castigarea locurilor 2 respectiv 3 in Liga Europei Centrale la baschet, CEBL. Mai mult, Universitatea a fost la un pas de a castiga locul intai. Final four s-a desfasurat la Cluj in sala sporturilor Horia Demian intr-o atmosfera incendiara. Si acum o intrebare, mai mult retorica? De ce nu stim sa pretuim niste echipe care ne-au reprezentat in finalele unui astfel de turneu? De ce in schimb suntem cu sufletul la gura in momentul in care niste echipe de fotbal se chinuie sa intre intr-un turneu final al unui campionat european, fara a avea vreo sansa mai departe? Oare pentru ca romanul se pricepe foarte bine doar la doua lucruri: politica si fotbal? Probabil.
Oricum, bravo baieti pentru performanta obtinuta!

Blackberry Connect pe HTC Touch HD T8282

Daca pana de curand blackberry connect era apanajul telefoanelor cu tastatura, se pare ca ultima perioada au inceput sa apara versiuni si pentru telefoanele cu Windows mobile care au doar touch screen. O astfel de varianta, pentru HTC HD, compatibila WM6.1 este 4.0.0.106 si care o puteti descarca aici.
Versiunea functioneaza bine atat pe BES sincronizand task-urile, appointment-urile si mailurile cat si pe BIS unde s-au configurat extrem de usor conturi de Yahoo si Gmail. Inregistrarea BBY-ului se face direct din aplicatie fara a fi necesara introducerea pe vreun site a IMEI-ului si PIN-ului. tot ceea ce trebuie sa aveti este o optiune de blackberry de la unul dintre operatori si mailurile vor sosi instantaneu pe telefon.

Cautand comori folosind tehnologia sau pe scurt geocaching

De curand am povestit cu un prieten care mi-a impartasit o noua pasiune pe care o are de vreun an si ceva: geocaching-ul. Va intrebati probabil ce-o mai fi si asta? Un sport? O modalitate de a utiliza tehnologia? Ceva cu care sa-ti umpli timpul liber? Raspunsul e o combinatie a acestora: un joc initiat bineinteles de americani care presupune folosirea GPS-ului pentru descoperirea unor „comori”. Un nou mod de a-ti petrece timpul liber, de a face ceva in plus cand esti la munte, practic o modalitate de a imbina placerea trackingului cu echipamentele high tech  si care de cele mai multe ori are ca finalitate, pe langa distractia oferita de un joc palpitant si placerea de a descoperi locuri in care nu te-ai fi gandit ca vei ajunge.
Pratic ce presupune acest joc? Simplu: un jucator ascunde „comoara” (care de cele mai multe ori nu e ceva semnificativ) intr-o cutie ermetica de plastic numita si „geocutie” dupa care memoreaza coordonatele gps. Locul in care se ascunde comora trebuie sa fie unul special din punct de vedere istori, cultural sau  geografic. Datele gps cu locatia cutiei impreuna cu directii si eventual poze sunt postate pe un site dedicat acestui joc. Unul dintre principalele site-uri este geocaching.com insa exista si alte site-uri unde se pot gasi astfel de pozitii geografice. Dupa care, pe baza indicatiilor oferite ceilalti jucatori descopera comoara cu ajutorul unui receptor gps, iau ceva din cutia comorii si pun altceva in loc pentru urmatorii jucatori care o vor descoperi.
La noi acest nou mod de petrecere a timpului liber este la un nivel redus ( comparativ cu alte tari din zona, de exemplu Ungaria), insa veti gasi in cam toate locatiile destule comori de cautat. O harta a acestora pentru Romania puteti gasi aici. Unul dintre primele evenimente de geocaching de la noi este Transilvania GeoQuest.
In timp jocul s-a dezvoltat, comorile evoluand de la simple la complexe, unele continand coordonatele urmatorului punct, uneori fiind necesara si realizarea unor calcule usoare pentru a ajunge la destinatia finala. Mai exista si comori virtuale, unde nu veti gasi vreo cutie insa peisajul este atat de special incat merita vizionarea lui de restul geocacherilor. Mai nou aparute sunt comorile „eveniment” folosite din ce in ce mai mult inscopuri de marketing: sunt date informatiile referitoare la pozitie si data cand in locatia respectiva va avea loc un eveniment special.
Echipamentul necesar consta intr-un aparat GPS sau orice pda pe care se instaleaza un soft care sa permita geocaching. De exemplu daca aveti un telefon cu windows mobile si care permite receptie gps sau un pda care permite receptia gps puteti gasi astfel de softuri aici, majoritatea fiind gratuite pe freeware pocket pc.
Ei, cam asta ar fi geocachingul. In lume e un sport care are din ce in ce mai multi adepti. Sper ca si la noi popularitatea lui sa creasca deoarece pare sa fie un avantaj in plus pentru a iesi in natura. In special pentru cei carora oricum le place trakking-ul. Deci, spor la gasit comori!

Iarna i-a luat prin surprindere pe drumari…

Da, textul acesta ne-a fost dat sa-l auzim in fiecare an. In fiecare iarna. Indiferent ca este decembrie, ianuarie sau februarie iarna ii ia prin surprinere pe cei care ar trebui sa se ocupe de mentinerea drumurilor. In ultimele zile, datorita codului portocaliu care a marcat sudul-sud estul tarii noastre, zapada cea atat de indragita de copii si de practicantii sporturilor de iarna ( cand nu sunt cu masina), a devenit principalul subiect in media. Motiv pentru care ii voi dedica cateva randuri. Dar nu din punctul de vedere al avertizarilor, drumurilor blocate, viscolului sau al altor fenomene specifice acestui sezon ci dintr-un al punct de vedere: cel al eficientei. De nins ninge peste tot, asa e iarna, ar fi anormal sa nu se intaple acest lucru ( eu personal sper sa nu prind vreo iarna fara zapada). Si atunci de ce la noi nu se poate circula? Raspunsul este din nou acelasi: eficienta deszapezirii. Ca sa fiu mai specific o sa incep printr-o surta descriere a ceea ce se intampla in momentul de fata la noi: ninge. Se pune zapada pe strazi. Se pune si mai multa zapada pe strazi. Mai spre dimineata cand s-a pus suficienta zapada pe strazi apar Drumarii…Aceasta specie care ar trebui sa ne usureze soarta, apare la volanul monstrului cunoscut drept „plugul cu lama”. Cu care impinge zapada depusa, dar nu oriunde ci in doua directii principale: pe liniile de tramvai de unde va fi impinsa la loc de catre cei care se ocupa de deszapezirea acestora si catre trotuare. Ce se intampla mai departe: pe langa faptul ca se vor forma muntisori si movilite de-a lungul partii carosabile, ghinionistii care si-au parcat masinile la marginea trotuarului vor avea surpriza (de altfel neplacuta) de a le gasi blocate de zapada. Dupa care conducatorul plugului cu lama va imprastia material antiderapant ( sare+nisip). De dimineata, mai putin norocosii proprietari de autoturisme blocate de zapada vor incepe operatiunea de eliberare a bunului material in care au investit niste bani. Operatiune care se realizeaza, da, ati ghicit, prin inlaturarea zapezii din jurul masinii. Unde? Tot pe sosea… Bun. La un anumit interval dupa aceste operatiuni ( si nu ma refer la ore ci zile), apar niste tractoare in care indivizi cu lopeti incep sa incarce zapada stransa pe marginile drumurilor (cea care inca nu s-a topit pana atunci) pe care o vor transporta undeva…
Cu alte cuvinte, afaceri de milioane de euro care pe langa faptul ca sunt din ban public nici nu sunt facute intr-o maniera care sa satisfaca beneficiarul final: cetateanul. In Gandul puteti gasi cateva informati interesante (a se citi terifiante) referitoare la aceste costuri. Tot in presa ( Ziare.com ) citeam ca la noapte vor iesi in capitala 300 de oameni pentru deszapezirea strazilor secundare. Cum? Vom vedea dimineata.
Ei cum ca am spus cum se face la noi sa vedem si in alte parti. Budapesta, acum doua saptamani avea cod rosu ( rosu nu portocaliu). Zapezi ca in povesti. In aproximativ 4-5 ore nu se mai observa pe principalele bulevarde ca ar fi fost o asemenea ninsoare. Intr-adevar pe secundare mai era zapada insa cred ca aceea a fost eliminata total in cursul noptii. Secretul lor? Echipamente performante, organizare a activitatii de deszapezire si disponibilitate pentru a face acest lucru. Utilaje exista, trebuie doar ca acele contracte care se semneaza sa contina niste termeni extrem de clari, sa contina indicatori de performanta si termene limita pentru aceste operatiuni. In plus, persoane care sa monitorizeze acesti indicatori, sa evalueze prestatia firmelor si sa urmareasca indeplinirea prevederilor contractului. Si in functie de caz sa ia masuri. Bineinteles toate acestea sa fie in favoarea locuitorilor unui oras. Termeni cum ar fi clorura de calciu, freze frontale de deszapezire care pot sa incarce zapada luata de pe strazi direct in camioane care sa o transfere in afara localitatilor sunt mult departe de realitatea crunta cu care ne confruntam: plugul cu lama. Am aflat cu surprindere ca exista echipamente (freze) care arunca  zapada undeva intre 30 si 60 de metri. Aaa, bineinteles, nu la noi.

Puteti vedea mai jos cateva filmulete cu scurte demonstratii de ceea ce inseamna eliminarea zapezii:

Sau daca vreti sa vedeti ce inseamna organizare:

Cum ne pute scapa de zapada intr-un mod ecologic:

Si in ultimul rand, putin off topic dar merita aratat, o unealta pentru autostrazi (nu ca am avea) sau pentru drumuri:

Nu putem spera decat doua lucruri: sa se schimbe lucrurile acestea la nivel de administratie sau sa vina primavara. Eu o sa astept primii ghiocei….

Reclama faina

Argumente smart vs. stupid, puse intr-o forma extrem de amuzanta. Cei care au facut promo-ul acesta l-au nimerit destul de bine.

Despre influenta nefasta a computerului…

Citeam azi pe Hotnews despre o discutie/intalnire online referitoare la modul in care schimba computerul/mobilul/dvd player-ul modul de relationare. O gramada de pareri si opinii acolo , unele mai avizate altele mai putin avizate.
Cred ca discutia trebuie structurata pe doua categorii mari si late: copii si adulti. Daca in cazul copiilor pot fi de acord ca pot exista influente negative in urma utilizarii excesive a realitatii virtuale, influente care vor avea repercursiuni in viata reala in ceea ce priveste relationarea, in cazul adultilor nu sunt de acord. Motivul este simplu: discernamant. Unii il au ( si nu ma refer la copii :)) iar la ceilalti este in curs de formare aceasta capacitatea de a discerne intre „bine” si „rau”, nu neaparat ca nu ar detine-o.
In articol erau blamate jocurie online de strategie, YM-ul, retelele de socializare, cumparaturile online si cate si mai cate. Pai sa le luam pe rand:cumparaturi online: atat timp cat cauti ceva specific, s-ar putea sa te ajute deoarece poti gasi un pret mai bun intr-un timp mai scurt decat daca te-ai plimba prin magazine. In felul acesta iti ramane mai mult timp pentru alte activitati care iti fac placere: sa iesi cu prietenii, sa urmaresti un film bun, sa pui mana pe o carte, sa faci sport sau orice altceva te taie capul. Deci nu vad nimic periculos in cumparaturile online. YM-ul: asa cum unii folosesc mobilul altii utilizeaza diverse tipuri de messenger. Poti vorbi cu mai multi prieteni deodata ceea ce la mobil nu poti. Poti face asta in timp ce faci alte chestii. Si daca la mobil pot vorbi o ora fara intrerupere, pe mess cred ca-mi rup degetele daca scriu atat. Retelele de socializare: in afara de cele cu o destinatie profesionala sa zicem: linkedin si plaxo, nu folosesc altele gen twitter hi5 facebook etc. Nu le condamnn dar nu le prea vad sensul. Adica daca vreau sa vorbesc cu prietenii le dau telefon sau ne intalnim sau in cel mai rau caz mess. As intelege retelele astea ca un mod de a gasi noi prieteni. Ceva de genul: uite, prietenul asta al meu o stie pe tipa aia, maaaaaama ce bine arata in poza, hai sa-i scriu ceva. Ok. Jocurile online. O vreme am fost fascinat de un joc online: Triburile – gen Travian. Un joc de strategie online care m-a prins si pe care l-am jucat vreo 3 luni. Pana cand jocul respectiv a inceput sa-mi ocupe destul de mult timp, actiunea desfasurandu-se non stop, deci cu cat erai mai mult prezent cu atat mai mari sanse de castig aveai. Am inceput sa ma dezvolt in acel joc si timpul petrecut era tot mai mare. Pana cand, la un moment dat am decis sa renunt deoarece restul activitatilor care imi faceau placere mi-au fost limitate de joc. Eu vad toate lucrurile si discutiile acestea in felul urmator:
Americanii au o organizatie care se numeste NRA National Rifle Association. Baietii ( si fetele ) de la NRA au un slogan care spune asa: „guns don’t kill people, people kill people” . Cu alte cuvinte e o chestie de decizie umana de a pune mana pe o arma si a impuca pe cineva. La fel, cred eu, e o chestie de decizie umana in a stii cand trebuie sa inchizi calculatorul si sa iesi pe afara. Nu e vina jocurilor sau a YM-ului sau a cumparaturilor online ca se destrama casnicii, ca apar antisociali, ca oamenii ii pierd identitatea si ca nu mai pot relationa. Vorbim de liberul arbitru si de capacitatea fiecaruia de  putea spune stop la ceva. Iar daca nu pot… prostii vor ramane prosti. E nevoie si de ei….
Sub nici o forma nu voi condamna calculatorul, realitatile virtuale sau pe cei care il/le utilizeaza. Doar sa stiti cand trebuie sa-l stingeti si sa mergeti in parc. Ne vedem pe afara!

Ski in Austria

Sau cum e sa schiezi in asa fel incat sa-ti si faca placere… De curand m-am intors de la schi din Austria. Locatia a fost Tirol, valea raului Ziller unde impreuna cu cativa prieteni am decis sa ne petrecem vacanta de schi. Pana acum am mai schiat cam peste tot pe unde se putea in Romania, am mers de cateva ori si in Slovacia ( care nu se poate compara cu ce avem noi, fiind mult peste). Insa nu mi-am putut imagina vreodata ca diferenta poate fi atat de mare cu toate ca banii dati sunt cam tot pe acolo. Cei care nu ati fost va veti intreba probabil de ce? Sa o luam sistematic:

• pe o raza de aprox 30-40 km ai la dispozitie 5 zone de schi distincte, extrem de accesibile datorita drumului expres care le leaga. La baza fiecare are cate o localitate din care se urca cu gondole/cabine pana la aproximativ 2000 de metri de unde incep zonele de schiat. In majoritatea locatiilor cestea sunt intre 2000-2500 metri, exceptie facand ghetarul Tux unde cabina te duce pana la 3268 metri. Fiecare zona are mai multe sau mai putine partii: Hochfuegen-Hochzillertal 166 km; Zillertal Arena 165 km, Mayrhofen 157 km si as putea continua asa. Ideea e ca, chiar daca mergi cu un chef nebun de schiat, s-ar putea sa nu ai ocazia sa calci de doua ori aceeasi partie.
  
• partiile sunt de diferite dificultati, de la partii pentru incepatori pana la partii pentru sinucigasi ( a se vedea Harakiri, partie cu zone de inclinatie de 78 grade). Ce e important e ca sunt deservite de sute ( nu exagerez, sute) de instalatii de cablu, predominand telescaunele, toate destul de rapide. Daca tot suntem la capitolul partii va recomand Stephan Eberharter golden piste, o coborare de aproximativ 15 km daca se face din cel mai inalt punct al statiunii, o insiruire de partii rosii si negre. De preferat sa faceti aceasta coborare dimineata deoarece seara este unica varianta de a ajunge inapoi in localitatea de baza ( bineinteles in afara de cabina) si este destul de aglomerata. In schimb dimineata este libera si de asemenea calitatea partiei este alta, fiind o placere de 15 km si totodata o incercare fizica destul de puternica :). Tot in ceea ce priveste partiile, in mare parte zapada este garantata ( stiu, e un pic ciudat sa auzi ca iti garanteaza zapada) insa avand in vedere ca aproximativ 75% din partii sunt acoperite cu tunuri de zapada nu ma mir de acest lucru. Am avut surpriza de a vedea si pe ghetar tunuri de zapada. Un alt aspect care merita luat in considerare: nu va limitati la a schia pe o singura partie. Foarte multe in instalatiile de cablu au fost astfel gandite incat sa va permita sa faceti trasee, sa treceti prin secvente instalatie de schi-partie-alta instalatie-alta partie. In unele zone ( de ex. Zilertal Arena) pliantele cu harta zonei/a partiilor au indicate clar aceste trasee
  
• luati-va aparatele de fotografiat cu voi, peisajele sunt exceptionale si merita sa va opriti uneori sa faceti o poza in timp ce va trageti sufletul. De peisaje de exceptie veti avea parte mai ales pe ghetarul Tux, de unde daca aveti parte de vreme buna puteti admira toate crestele si vaile din zona, acoperite de zapada

• servicii… ireprosabile. pe fiecare partie gasesti apres-ski-uri unde poti manca la un pret decent , poti bea un ceai, o bere sau o cafea, gsesti o baie, toate la standardele unui hotel de oras. Foarte cochete, in arhitectura predominand lemnul, acestea se incadreaza perfect in peisaj si de obicei sunt amplasate in zone de legatura, avand de jur imprejur peisaje de exceptie. La baza fiecarei cabine veti gasi harti gratuite cu zonele de schi si cu traseele care se pot face, cu locatiile de unde se poate cobora de pe munte si cu instalatiile de cablu. Daca doriti un preview al instalatiilor de cablu puteti intra aici ( harta interactiva cu a tuturor zonelor din Zillertal, instalatiile active si webcam-uri). Ski pass-ul e in functie de cat doriti sa stati pe partii. Cele mai frecvente sunt 4 din 6 zile, 5 din 7 si 6 zile cu preturi variind intre 150 si 190 de eur. O lista completa de preturi puteti gasi aici. Practic ski pass-ul reprezinta din punct de vedere financiar unul dintre cele mai mari costuri ale acestei excursii insa va garantez ca raportat la kilometrii de partie pe care ii veti parcurge este muuult sub pretul din tara. Tot la nivel de servicii oferite este posibilitatea de a vizualiza pe net traseul parcurs, instalatiile de cablu pe care ati urcat si numarul de kilometrii parcursi. Acest lucru se poate face cu ajutorul codului de pe ski pass aici. Nu e ceva extrem de greu de implementat insa reprezinta un plus pentru fanaticii schiatului 🙂 In ceea ce priveste ski pass-ul, personal am mers pe o varianta de 5 din 7 care mi-a permis o zi de pauza, zi in care fie va puteti odihni fie puteti vizita Salzburg-ul sau Munchen-ul aflate la circa o ora si jumatate pe autostrada
• cazarea e pentru toate gusturile si toate buzunarele, daca sunteti grup maricel ( aproximativ 15 pers) puteti inchiria o cabana cu totul, costurile scazand considerabil ( undeva intre 8-15 eur/persoana/noapte). Puteti opta pentru cazare in pensiuni sau hoteluri, cu demipensiune sau nu, in situatia in care mergeti pe varianta de cabana inchiriata putand sa cumparati mancarea din Hofer sau Interspar la preturi aproape la fel ca la noi. Cam toate au bucatarie dotata cu tot ce trebuie. Ce surprinde este grija ca orice cladire sa se incadreze in peisaj. Am fost surprins sa vad ca si hotelurile de 5 stele de langa ghetar nu erau extrem de inalte, la exterior predomina lemnul si se incadrau perfect in cadrul general. Daca va cazati in Uderns sau treceti pe acolo si vreti sa mancati, recomand pensiunea Standlhof. Prepara foarte bine carnea iar preturile sunt mici ( 8 eur o masa la care va pot spune ca doar din salata te saturi :))
  
• drumurile sunt impecabile, distanta de aproximativ 1000 de km din granita cu Ungaria fiind parcursa aproape integal pe autostrada. Costurile se ridica la aproximativ 240 eur/masina incluzand combustibil si taxe de drum. De preferat sa aveti lanturi la voi in cazul in care sunteti cazati la vreo pensiune care nu se afla chiar la sosea ( au drumuri destul de sinuoase, inguste si cu serpentine pentru cabanele/pensiunile care se afla pe versantii vaii). Oricum e bine sa intrebati in momentul rezervarii cazarii cum e accesul. Tot referitor la acces, in momentul schimbarii turelor de turisti ( care are loc in general sambata), accesul din si inspre vale tinde sa se congestioneze si de asemenea tind sa apara blocaje pe autostrada de Salzburg. Deci fie plecati extrem de repede de acolo fie stati la coada 🙂
  

Oricum daca alegeti un astfel de concediu, mai mult ca sigur ca in momentul in care veti reveni in tara nu veti mai vrea sa vedeti partii de 1 km, decat daca acestea se afla in spatele casei 🙂 Diferenta este uriasa atat din punctul de vedere al infrastucturii cat si din cel al serviciilor ( si cand spun infrastructura nu ma refer doar la autostrada/sosele ci si la instalatiile de cablu). Ganditiva doar ca la o astfel de altitudine avem extrem de putine instalatii ( cred ca doar cabina de la Balea Sinaia si Bucegi mai urca pana la astfel de altitudini in Romania). Acum imaginati-va crestele Fagarasului cu sute de instalatii de cabluri, partii amenajate, trasee de ski astfel incat sa ajungi de la Negoiu la Moldoveanu fara sa-ti dai jos schiurile din picioare. Cam la asa ceva trebuie sa va asteptati de la valea Ziller-ului. Si da, suntem cu ani… lumina  in spatele lor….Sa speram ca si la noi va aparea vreun investitor care sa ne scape de cosmarull partiilor de 800 de metri si de al cozilor interminabile la instalatiile de cablu…
Pana atunci va doresc un sejur placut celor care veti decide sa mergeti la schi in afara granitelor. Eu cu siguranta stiu ca voi astepta cu nerabdare urmatorul sezon 🙂

Inca unul….

…inca un blog pe lume, veti spune probabil. Da, inca unul. Poate va contine unele lucruri interesante sper eu, poate vor fi si unele stupizenii, asta ramane sa judecati voi, cei care il veti citi. Sincer nu am un motiv anume pentru care l-am facut. Posibil schimb de experienta, partial dorinta de a impartasi unele din experientele mele, probabil dorinta de a ma face auzit uneori. Asta daca va intrebati de ce inca unul? So, astept feedback de la voi de fiecare data cand credeti de cuviinta. Indiferent ce fel.