Hai ca mai auzim si de bine

Un proiect online are se numeste Romania Pozitiva si care ne da o gura de aer proaspat. La cat mai multe articole!

Pentru cei care s-au saturat sa deschida calculatorul cand vor sa vada un film

Nu-ti place programul tv si ai vrea sa vezi un film bun insa ti-e cam lene sa deschizi calculatorul/laptopul? Cei de la Western Dogotal (printre altii) iti ofera o alternativa. Se numeste WD TV Live si e un gadget de care mie personal imi pare rau ca am auzit asa tarziu. Practic ce presupune? Un box care se leaga la televizor prin RCA sau HDMI si care permite vizulizarea de continut media de pe un hard disk extern sau memorie flash legata de acesta pe USB. De asemenea permite si legarea la internet printr-un cablu de retea sau wireless si accesarea Youtube, Fliker sau Live 365. Toate acestea fara vreun calculator legat la el. Cu telecomanda, tot ce trebuie sa faci e sa privesti continutul media ales. Mai multe detalii aici

Card bancar personalizat

O stire aparuta pe site-ul BRD prezinta un nou produs bancar: cardul personalizabil. Produsul se numeste „a la carte” si presupune personalizarea lui prin posibilitatea de a adauga o poza pe card. Arata chiar interesant cu o poza care va place pe el. Incercati demo-ul.

Triunghiul mortii – funny Valentine`s Day – 1 Martie – 8 Martie

De sezon. Stiu gluma aceasta de vreo 4 ani, in fiecare an o primesc de undeva si tot in fiecare an ma amuza 🙂
Calendaristic, saptamana viitoare incepe una dintre cele mai mizerabile perioade din viata unui barbat, perioada pe care specialistii o numesc si Triunghiul Mortii: Valentine`s Day – 1 Martie – 8 Martie (bine, daca gagica-ta sufera de ecumenism, felicitari, te-ai incaltat si cu Dragobetele).

Cele trei sarbatori ale mortii reprezinta sabatul negru al barbatului, care va fi nevoit sa participe, in tot acest timp, la ritualurile demonice de adorare a consoartei.

Triunghiul Mortii debuteaza cu sarbatoarea Sfintului Valentin, o zi in care barbatul executa un ceremonial pe linga care pana si dansul dracesc al broastelor riioase in fluieraturile copiilor morti nebotezati pare „Lacul Lebedelor”. Chiar daca este o zi in care ar sta cu placere peste program, barbatul va trebui s-o stearga mai devreme, ca sa se poata inghesui alaturi de alti nefericiti in magazinele cu inimioare, mutunache si alte asemenea obiecte pagane de cult (pe care, ulterior, gagica-sa le va pune la vedere prin casa, ca sa aiba prietenii lui un motiv ca lumea sa faca misto de el cind vin in vizita).
Inarmat cu aceasta prima dovada de iubire (se pare ca pina si Iisus obisnuia sa le daruiasca ucenicilor Sai ursuleti de plus si inimioare de ciocolata, ca sa le arate ca-i iubeste), barbatul va trece pe la tarabele de flori, unde va jertfi inca o parte din salariu. Insa partea cu adevarat grea abia acum incepe. Dupa ce depune aceste marunte ofrande la picioarele gagica-sii, barbatul va trebui sa suporte calvarul unei iesiri romantice in oras. Va fi o seara placuta, la finele careia va intelege cit de fortata era comparatia cu sabatul negru: in fond, Satan nu vrea de la tine decit sufletul, nu-ti face praf salariul si nici nu pretinde sa te plimbi cinci ore cu el prin parc daca-l iubesti.

Dupa 2 saptamini de refacere (asta, daca a reusit sa-si convinga prietena ca Dragobetele e o sarbatoare pentru taranii care n-au cablu si nu prind Eurosport), barbatul va da piept cu cea de-a doua incercare: Martisorul. Dupa cum desigur stiti, martisorul este un obiect artizanal de foarte mult bun gust, pe care femeile il poarta atirnat de piept pentru a vesti venirea primaverii.
Se pare ca presupunerea oamenilor de stiinta cum ca pasarile calatoare stiu din instinct cind sa se intoarca din tarile calde este complet falsa; in realitate, ele sint anuntate de un porumbel voiajor: „Haideti, fetelor, ca au inceput proastele alea sa poarte martisor”.

Insa nimic nu-l poate bucura mai tare pe un salariat obisnuit, care se chinuie 12 luni pe an sa produca texte de calitate pentru un salariu mizer (v-ati dat seama, desigur, ca nu era vorba de mine cind am spus „texte de calitate”) decit 8 martie, o zi in care acesta va trebui sa caute un cadou frumos (care sa nu fie nici martisor, nici inimioara, fiindca imediat dupa 1 martie acestea devin niste kitsch-uri ordinare). Cadoul trebuie insotit obligatoriu de flori (care nu devin un kitsch ordinar dupa 1 martie, plus ca pretul florilor de 8 martie poate arunca lejer in criza intreaga economie mondiala) si de o noua iesire romantic in oras (unde, ca sa faci rost de o rezervare, s-ar putea sa fii nevoit sa-i rapesti familia chelnerului). Specialistii nu au reusit sa-l identifice pe inventatorul acestor sarbatori, insa se presupune ca este vorba despre un dement care, dupa ce s-a insurat, a aruncat intreaga vina asupra omenirii si a jurat sa se razbune.

Clientul nostru stapanul nostru…

Scriind postul anterior mi-am amintit de un subiect la care ma gandesc de multa vreme. Mai exact la asteptarile pe care le au unii oameni, in interactiunea lor cu diverse firme, institutii sau persoane care presteaza un anumit serviciu, de a fi „slujiti”. Putine lucruri mi se par mai odioase decat acesta. Pornita ca sintagma de restaurant, „clientul nostru stapanul nostru” a ajuns sa fie generalizata mai ales in sectorul serviciilor. Cel care este in postura de frunizor trebuie sa-l serveasca pe cel care este client sau beneficiar. Pe principiul „eu va platesc salariile”. Da, in mod sigur banii din salarii/profit/venit au ca sursa plata efectuata de client/beneficiar insa de multe ori acest lucru este gresit inteles de acesta.
Cred ca succesul unei firme sta in mare parte in modul in care isi trateaza clientii. Cred de asemenea ca imaginea unei firme depinde de amabilitatea, profesionalismul si capacitatea de care angajatii ei dau dovada in a  furniza o solutie clientului. Insa cei care se afla in postura de client, pentru ca toti ne aflam la un moment dat in aceasta postura, trebuie sa inteleaga doua lucruri: Persoana cu care interactioneaza in relatia client-furnizor are anumite nevoi. Printre acestea se afla si cele de evolutie (profesionala, pe scara ierarhica sau oricare ar fi ea). Avand aceste nevoi, persoana respectiva va fi constienta ca nu le va putea realiza avand o mentalitate de sluga. Intelegerea acestui aspect duce beneficii de ambele parti. Cel de-al doilea lucru care trebuie inteles este ca tu, ca si client nu platesti salariul persoanei cu care interactionezi. Salariul respectivului angajat il plateste firma pentru care lucreaza. Ceea ce platesti este un produs sau un serviciu. Relatia aceasta este deseori rau inteleasa, sub o forma de genul eu va dau bani si atat timp cat va dau bani sunteti la dispozitia mea. Cred ca optica aceasta este usor eronata. Clientul plateste produsul sau serviciul de care beneficiaza sau a beneficiat deja. Relatia nu este una master/slave ci una normala de business,  mai bine spus o relatie tranzactionala in care fiecare parte ofera ceva si obtine altceva. Cred ca acesta este modul in care trebuie inteleasa relatia vazator/furnizor-client. Nu rare au fost situatiile in care, asa cum un client poate renunta la serviciile/produsele oferite de o firma si o firma poate renunta la un anumit client.
Sa nu uitam insa ca, pana la urma calitatea produsului/serviciului oferit te va mentine pe piata sa te va arunca printre multele firme neprofitabile. Fiecare este liber sa aleaga insa respectandu-l pe celalalt.

Puterea de a multumi

A aparut ieri un articol pe Hotnews, despre politetea la romani. Un articol despre modul in care avem minimul bun simt de a multumi celor care ne ajuta/ne servesc/ne fac un serviciu. Un lucru aparent atat de simplu si totusi extrem de complicat pentru unii. De ce le e atat de greu unora sa multumeasca? Pentru o masa bine servita la restaurant, pentru ca cineva ti-a indicat directia catre o anumita locatie pe care o cauti, pentru faptul ca vanzatorul din magazin te-a ajutat cu ceva, pentru un serviciu facut de un coleg/prieten si pentru cate si mai cate? Poate e greu pentru ca avem impresia ca ni se cuvine respectivul ajutor? Unii au ideea asta prosteasca cum ca nu e nevoie sa multumesti pentru ca sunt lucruri care ti se cuvin. Poate chiar platesti pentru ele asa ca persoana care este „prestatorul” respectivelor servicii ar trebui sa-ti multumeasca. Pot fi de acord, insa acest lucru nu elimina reciprocitatea. Mai e o situatie: cea in care cel care ar trebui sa multumeasca considera ca se va pune pe o pozitie de inferioritate fata de cel caruia ii multumeste. Persoane slabe, fara o identitate sau o personalitate puternica sunt cei care se regasesc in aceasta postura.
Mi-a fost dat sa aud si sintagma pe care eu personal o consider incredibila: „se multumeste”. Oare cum ar trebui sa raspund? „Se cu placere”?. Si aici apare o noua categorie: orgoliosii, persoanele care dintr-o ciudata mandrie personala nu au puterea de a spune „multumesc” sau „iti multumesc” si recurg la formula impersonala de mai sus.
Stau sa ma gandesc ce castigi si ce pierzi prin faptul ca NU multumesti? De castigat? Probabil interactionezi mai putin cu persoana respectiva, poate te simti mai implinit din punctul de vedere al mandriei personale. Ce pierzi? Dintr-un punct personal de vedere, in afara de catalogarea ca persoana lipsita de educatie, risti sa ratezi o interactiune de succes. De ce spun asta? A multumi (si cand spun a multumi ma refer nu doar la a arunca un „multumesc”), creeaza persoanei careia ii este adresata multumirea, o senzatie de bine, de implinire, de lucru bine facut. Ceea ce din punctul de vedere al unei interactiuni pe termen lung inseamna un plus major pentru tine. Ceva din ce, probabil, vei avea doar de castigat. Dincolo de educatie, orgolii, mandrie, prostie.
Sincer cred ca pe langa partea care tine de educatie si cei sapte ani de acasa, puterea de a multumi spune multe despre o persoana. Din pacate multi nu inteleg lucrul acesta.
Va multumesc pentru ca ati citit aberatiile mele 🙂

Cum poti sa ajungi de la extaz la agonie. De doua ori…

Sau altfel spus ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual. Dupa ultima mare eroare care a facut-o, si prin care ii recomanda lui Ionut Costea „sa renunte la postul actual in favoarea unei banci private – „dar nu una greceasca”, eroare in urma careia a trebuit sa intervina BNR-ul si care putea sa aduca grave prejudicii de imagine anumitor banci grecesti, Mircea Geoana si-a semnat practic certificatul de deces politic .
Ce s-a intamplat in partid, in urma congresului este insa extrem de interesant. Prin castigarea presedentiei de catre Victor Ponta, Adrian Nastase revine in carti, chiar daca nu direct ci sub o forma de „eminenta cenusie”. Oare va reusi Victor Ponta sa-si impuna cu adevarat programul in partid? Fara sa am afinitati PSD-iste, mi-as dori sa se intample lucrul acesta din mai multe motive: e tanar; imi place ca om politic; e echilibrat si stie pana unde sa mearga fara a cadea in derizoriu; aduce ( sau ar trebui sa aduca un suflu nou in partid). Sunt aproape convins ca daca va fi dupa capul lui, va provoca o rebrandare a PSD-ului. De la imaginea vanghelica la o alta imagine, mai usor de luat in serios. De altfel, la un moment dat chiar ma intrebam oare ce cauta in partidul acela.
Oricum, pentru sanatatea sistemului politic romanesc, sper ca va reusi in demersurile sale, atat timp cat se bazeaza pe propriile idei.

„Eu cand vreau sa fluier, fluier”

Felicitari Florin Serban, felicitari cinematografiei romanesti!
Filmul „Eu cand vreau sa fluier, fluier”a castigat Ursul de Argint –
Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Berlin, precum si premiul
Alfred Bauer pentru inovatie artistica. Sincer ma bucur ca se mai aude de noi si intr-un alt mod decat ca hoti, violatori si cate si mai cate epitete catigate si care nu ne fac cinste in occident. Si merita felicitari cu atat mai mult cu cat a concurat cu celebrul si controversatul Roman Polanski.
Puteti vedea trailer-ul aici:

Eu cand vreau sa fluier, fluier

Smartphones

Un moft?  O necesitate? Ce sa alegi cand vine vorba de un smartphone? Oferta e numeroasa, tehnologiile la fel ca sa nu mai vorbim de sistemele de operare si platformele pe care functioneaza aceste telefoane. Si totusi, ce sa alegem? O sa ma opresc cu aceasta discutie doar asupra a trei dintre ele: Blackberry, Iphone si din categoria celor cu Windows mobile – HTC
Iphone – telefonul care a innebunit lumea. Un telefon robust, care beneficiaza de un procesor rapid, un ecran tactil de exceptie, poate cel mai bun de pe piata si o memorie de exceptie, discutand nu doar de 1, 2 GB ci de la 8 in sus. Asta ca sa nu mai punem la socoteala designul de exceptie care il face printre cele mai elegante smartphone-uri. Din punct de vedere al software-ului disponibil Apple a dat si aici lovitura:  Apple store. Locul de unde pot fi descarcate aplicatii, unele gratuite, altele contra cost. Nu cunosc utilizator de Iphone ( si credeti-ma cunosc multi), care sa nu fi accesat Apple Store pentru a cumpara ceva. La nivel de aplicatii, acestea sunt mai mult orientate catre latura de entertainment. YM-ul functioneaza foarte bine, are aplicatii pentru Facebook, si pentru restull retelelor de socializare, si in continuare permite o serie de dezvoltari. Permite configurarea de conturi de mail pe Yahoo si Gmail cu interogare extrem de frecventa. In plus, daca si restul gadget-urilor din casa sunt Apple, sincronizarea nu a fost niciodata mai usor de facut sau de inteles. Indiferent ca e vorba de parte de office sau de multimedia, muzica etc.
Blackberry: un smartphone extrem de utilizat in US si care castiga teren si la noi. Meniu extrem de rapid, usor de utilizat tatorita tastei multifunctionale cu bila si de asemenea si tastaturii qwerty, poate reprezenta alegerea ideala atat pentru tineri cat si pentru segmentul business. E vazut atat ca un telefon creat pentru relationare cat si unul business. functioneaza cel mai bine impreuna cu o optiune de date blackberry, care poate fi achizitionata de la oricare dintre operatori. Practic, telefonul functioneaza la intreaga capacitate doar cu aceasta optiune. Pe langa functia de push mail care l-a facut celebru si care permite trimiterea mesajelor din conturile de mail direct pe telefon, Blackberry-ul se remarca si prin alte aplicatii cum ar fi YM sau Facebook ambele extrem de usor e urilizat. Practic telefonul acesta este pentru a scrie. Gratie tastaturii qwerty scrierea pe facebook, messenger, mail devine ceva pe cat de usor pe atat de placut. In plus conexiunea prin serviciul blackberry se realizeaza printr-un apn care realizeaza compresie, astfel incat atat mailurile cat si navigarea se realizeaza cu un trafic mic.
HTC: ca pentru orice sistem care utilizeaza Windows, stabilitatea nu e o regula. Exceleaza ( mai ales ultimele modele) la calitatea ecranului. Aplicatii sunt nenumarate, trebuie doar gasita varianta corecta. Sunt facute pentru utilizarea cu servicii de date ( ar fi pacat sa iti iei un astfel de telefon si sa il folosesti doar pentru a da si primi apeluri). Imbina functionalitatile celorlalte doua smartphone-uri insa fara a atinge standardele acestora. Pe unele modele poate fi instalat blackberry conect ceea ce permite utilizarea la nivel business, daca firma voastra are un server BES. De asemenea permite  sincronizarea cu un server de exchange, remote desktop connection, poate fi utilizat ca router wireless. Lista aplicatiilor poate continua. Pot fi utilizate si aplicatii de messenger sau pentru retelele de socializare insa utilizarea acestora este mai dificila pentru modelele fara tastatura. E un smartphone complex, care permite o gama larga de utilizari fra insa a excela in ceva. Ca functionalitate insa reprezinta suma celorlalte doua.
Ca sa concluzionez: daca as fi un individ cu o nevoie medie de tehnologie si socializare dar preocupat de design as alege Iphone. Daca as fi un gadget freak si iubitor de tehnologie, genul care poate instala si dezinstala 100 de programe pe zi si care vrea ca telefonul lui sa poata face de toate as merge pe HTC. Daca insa vrei sa poti actiona/reactiona rapid in relatia cu prietenii, partenerii de afaceri si cu telefonul tau, cheia e Blackberry. Practic e sinonim cu comunicarea in miscare. Insa cum nu ma incadrez in nici una dintre aceste categorii folosesc un Nokia 1208. Glumesc, desigur… 🙂
Ce ar mai merita spus e ca oricare dintre aceste smartphone-uri le-ati alege, alegerea va fi una etrem de buna. Trebuie doar sa il alegeti pe cel care vi se potriveste cel mai bine

Despre un altfel de reciclare

De cate ori nu ne-am aflat in situatia de a avea prin casa diverse obiecte de care nu mai avem nevoie, sunt invechite dar totusi functionale. De cele mai multe ori acestea vor strange praful prin casele noastre, sau is vor gasi un loc prin pod sau probabil vor lua calea gunoiului. O varianta, propusa de cei de la http://www.lucrurigratis.ro/ sau cei de la http://dasiprimeste.ro/ este de a da aceste obiecte celor care ar avea la ce sa le foloseasca. Si nu e o varianta deloc rea. Aruncati o privire.